Semne excelente

 Sunt încă în Noua Zeelandă, iar viața bizară și faină.

Amanda și cu mine ne creștem băiețelul, iar eu ador să mă las absorbit în entuziasmul lui. Zombie au fost înlocuiți în mare parte de Star Wars cât timp am fost plecat. De când m-am întors, Star Wars a fost înlocuit în mare parte de Tintin și dinosauri și monștri marini. iar Tintin și monștrii marini par a se transforma încet în mitologia greacă și în Asterix și Obelix. Azi dimineață a luat micul dejul în rolul lui Obelix, plângându-se de absența fripturii de mistreț, în timp ce mă învăța cum toți eroii greci ce s-au luptat cu monștri (lista sa îi conținea pe Tezeu, Perseu și Heracle. S-a bucurat atunci când i-am povestit de Odiseu.)

Părul meu înainte să mă tund. Arăd ca un tufiș.

Părul meu după ce m-am tuns. Arăt mai puțin ca un tufiș. Ash și cu mine trecem prin Cele șapte sfere de cristal. Fotografie de Amanda

Am luat parte la un eveniment public de când am revenit aici -- Festivalul Scriiorilor din Auckland (Auckland Writers Festival). Aici este înregistrarea primului eveniment, în care Lucy Lawless ne-a intervievat pe mine și Amanda.

Am mai ținut o conferință -- doar eu -- și o sesiune de șase ore de autografe ziua următoare. A fost minunat să întâlnesc lumea, dar e clar că îmi lipsește exercițiul atunci când vine vorba de maratoanele de autografe. M-am tot gândit la cele nouă luni petrecute pe Skye, în timpul cărora am interacționat probabil cu o duzină de persoane care erau pe-acolo, ceea ce include și mersul la magazin și plimbările distanțate social alături de arheologi pe dealuri. Noua Zeelandă a făcut în mod clar ceea ce trebuia pentru oamenii ei, ceea ce face pierderile din restul lumii cu atât mai regretabile.

Amanda este deja vaccinată. Eu urmează să mă vaccinez în două săptămâni.

Adaptarea Netflix a The Sandman îmi ocupă acum destul de mult timp. (Astăzi am primit prima editare a episodului 9, și o editare aproape finală, fără muzică și efecte speciale, a episodului 4.)

Iată primele imagini din spatele camerelor de filmare ale The Sandman, publicate de Netflix.

(Am văzut o versiune mai timpurie în care mă minunam privind un exemplar din ziarul The Sun cu titlul TUG OF LOVE BABY EATEN BY COWS, pentru că determinarea echipei de a face totul cât mai Sandman este uluitoare -- până în punctul în care i-am trimis un email lui Allan Heinberg, showrunner-ul, săptămâna trecută, pe când mă uitam la câteva cadre needitate, și i-am menționat o eroare pe care am observat-o. Allan a realizat imediat că eroarea provenea din chenarul din numărul 10 al Sandman pe care îl folosiseră drept referință. Le-am spus să nu o repare. Un asemenea nivel de fidelitate merită doar aplaudat.)

Între timp, tot timpul pentru scris, și foarte mult din timpul de întâlnit oamenii (pentru că oamenii cu care mă văd sunt în țări de pe cealaltă parte a lumii, este fie dis de dimineață, fie târziu în noapte) mi-a fost ocupat de alte două proiecte despre care nu am vorbit încă, deși sunt 90% gata și sunt ceea ce am făcut în ultimele 18 luni. Dar haideți să le lăsăm pentru următorul articol de blog. Asta îmi v-a oferi motivația să scriu unul.

______________________

Această postare a fost postată inițial de Neil Gaiman pe 8 iunie 2021