Anul 2021 deja a sosit în unele locuri, strecurându-se peste planetei. Curând are să ajungă în Hawaiii și are să fie 2021 peste tot în lume, iar 2020 va fi gata. Ei bine, a fost un an. În orice caz, un fel de an. Când verișoara mea Helen și cele două surori ale ei au ajuns într-o tabără de refugiați la finalul celui de Al Doilea Război Mondial, după ce supraviețuiseră Holocaustului prin noroc și curaj, nu aveau niciun act. Oamenii ce le-au făcut atunci documentele le-au sugerat să își modifice vârsta, să spună că sunt cu cinci ani mai tinere. deoarece Naziștii le furaseră cinci ani din viață, iar aceasta era singura lor șansă de a-i obține înapoi. Nu au considerat războiul parte din viața lor. Aproape că aș punea face și eu la fel cu 2020. Să îl exclud pur și simplu din rândul anilor din viața mea. Dar aș regreta să vărs magia odată cu lăturile: am fost unele lucruri plăcute, unele dintre ele minunate, la un loc cu cele oribile. Privind în retrospectivă, cele mai grele momente au fost
